Final de sezon

FINAL DE SEZON

Încep prin a explica de ce nu ați găsit pe site-ul nostru un articol despre etapa a 4-a desfășurată pe Snagov în weekendul 23-25 octombrie. Simplu, pentru că nu am paticipat. Cu nicio echipă. Am însă plăcerea să vă povestesc, în cele ce urmează, cum a fost la Sărulești, a 5-a etapă și ultima din Campionatul Național de Spinning din barcă – Neumarkt.

Antrenamentele premergătoare concursului

Prima zi de antrenament, sâmbătă 10 octombrie este și un prim contact cu toamna. Constat că m-am îmbrăcat cam subțirel, e înnorat, rece și burnițează un pic. Îngheț repede și încep să pescuiesc direct amorțit. Încerc vis-à-vis de hotel, colțul livezii, apoi sub ‘înaltă’, cobor spre ‘cârpa roșie’, ’varză’, nimic! Niciun atac. Abia aproape de ‘cioban’ am o primă prezentare, ce-i drept neconvingătoare, pe un bass assasin. Schimb cu un rac galben și pe capăt de lanseu îmi dă. Îl scot, e frumos, peste 55cm. Așa mai vobim! 🙂 Încep să mă-ncălzesc.

Ca să n-o mai lungim mult, vă spun că se va dovedi ca fiind singurul pește al zilei, restul peregrinărilor pe ‘ochiul mare’ de la ‘buduroi’ și până la ‘turnul de apă’ soldându-se fără niciun rezultat. Ies complet nelămurit, pliiin de frig și îmi promit că săptămâna ce urmează revin mai pregătit, pentru un antrenament mai concludent.

Așa am și făcut: duminică, 18 octombrie vin înnarmat până-n dinți să zăpăcesc șalăii de pe Sărulești. E numai bine, o ceață totală de merg paralel cu malurile să văd ceva și să nu mă urc cu barca pe te miri ce. Trec de zonele pe care le bifasem cu o săptămână în urmă și pescuiesc de pe ochiul mare ‘biserica’, golful de la Corâta, după care trec de Preasna, pe sub cablu și o iau spre baraj. Ceața s-a ridicat ca luată cu mâna pe la 9 și e soare, frumos, nu vânt, nu frig, condiții ideale de pescuit. Dau și-n stânga și-n dreapta, insist cu încredere pe toate locurile și foarte degeaba. Am prima prezentare pe la ‘pompe’ la 14:45, promițător în vederea concursului. La cinci fără un sfert prind și primul pește, complet întâmplător și direct ‘atârnat’, este un superb exemplar de 39cm. Grozavă zi! Plină de învățăminte utile. Ștefan administratorul mă liniștește cum că nu merge peștele și nu s-a prins aproape nimic în acea zi.

Conform principiului “a treia oară cu noroc” decid că e musai să mai fac o încercare până la concurs, da’ dacă mă aleg cu vreo concluzie, acolo, ceva. Cu ce mă aleg este însă o ruptură musculară la gamba piciorului stâng, eveniment care mă liniștește complet și mă pune pe bară pentru câteva săptămâni.

Între timp are loc etapa de la Snagov și contracandidații noștri pentru locul trei obțin rezultate foarte bune, acumulând multe puncte: Cristi Dragotă și Csabi Imreh ies pe locul 4, Doru Someșan și Adi Șpiac pe 9. Mai mult, intră ‘în cărți’ și Vasile Jardă / Cătălin Avasiloaie cu un loc 2, Cristi Anghelina / Cristi Hurjui cu locul 3, Elvis Vigu / Răzvan Mocanu cu locul 10. Un calcul scurt arată că am căzut pe locul nouă la general la o distanță de 21 pct până la locul trei. Prin faptul că punctează doar 4 etape din 5, situația ‘la adevăr’ cum se spune în fotbal nu e chiar atât de rea însă sunt nu mai puțin de 9 pct de recuperat față de locul trei și foarte multe echipe extrem de aproape de noi, ceea ce reduce șansele de succes la cote mai mult teoretice. Într-o discuție cu Doru Someșan înainte de etapă glumim că ne vom lupta cu ei pentru locurile 4-5. Ecartul ‘la adevăr’ față de cei din fața noastră este înainte de ultima etapă după cum urmează:

• Dragotă / Imreh             +9 pct
• Torescu / Culea              0 pct
• Someșan / Șpiac           -1 pct
• Jardă / Avasiloaie          -1 pct
• Codarcea / Pintea          -2 pct
• Onelian / Petrică            -4 pct

30 Octombrie – Antrenamentul oficial

Intrăm deciși să prindem pește și să tragem concluzii având în vedere că urmează un concurs greu, în care la fel de bine putem termina Campionatul Național pe 4 și la fel de bine pe locul 9 sau 10. Pornim conform unui plan bine stabilit și acoperim atent loc cu loc. Ne e clar din start că peștele (cât o mai fi și el în Sărulești) nu se omoară cu firea și e greu de convins. Ziua e frumoasă, cald, soare, premise excelente pentru un antrenament reușit.

Ne ducem direct la “crengile lui Paco”, le găsim dar nu pare să prindem nimic acolo, în ciuda repetatelor repoziționări. Ne mutăm, căutăm, explorăm. Avem câteva codițe de twister ‘păstrate’ deșalăi amintire, nicio trăsătură și niciun pește. Revăd parcă antrenamentul de acum două săptămâni și ne concentrăm să pescuim atenți, ca și în concurs. Ajungem până la baraj și undeva după ora 13, ingineru’ are un prim atac hotărât, înțeapă și are contact însă peștele se duce. Mai insistăm pe loc și mai lăsăm niște codițe. Acoperim toată zona dinspre baraj, același rezultat. Vedem ca e aproape ora 15 așa că strângem și ne grăbim să ieșim. O zi cu gherlă totală, nici măcar un pește adus la barcă, de nicio specie și de nicio mărime. De concluzii… ce să mai vorbim. Poate singura concluzie este că în antrenament am găsit niște locuri atât de secrete, că nici peștii nu știau de ele 😉

Urmează seara ședința tehnică și tragem la ordinea de plecare locul 5 din 25 de echipe. E complet irelevant, oricum nu ne grăbim spre vreun loc ‘prinzător’. Hotărâm să ne pregătim pentru frig și vânt ”țapân”, știm că va fi o manșă foarte solicitantă.

Prima zi de concurs

Dimineața nu ne înșeală așteptările: la punctul de start din golful de la Corâta sunt 3 grade celsius și un vânt rece și pătrunzător. Valurile mari fac dificilă deplasarea cu pneumatica și nu putem merge cu motorul ‘la blană’.

 

Vestele le purtăm și din motive de siguranță dar și pentru că prind al naibii de bine pe frigul de afară.

Pornim și în lipsă de alte variante și concluzii din antrenamente decidem să ne-ncercăm norocul pe locul de la baraj unde ieri am avut trăsătura. Dacă altă dată vorbeam despre locul unde ‘i-am prins pe ăia mulți’ sau ‘i-am prins pe ăia mari’, acum ’trăsătura’ devine deja punct epic, bornă de referință în istoria concursului pentru noi și spune totul despre ce abundență de pește mai este pe Sărulești.

Ajungem la baraj și surpriză, nu e nimeni pe locul nostru ‘secret’. Ne ancorăm puțin mai sus și începem să periem zona. Nu trece mult timp și inginerul îmi spune: am ceva! Îl văd cu bățul covrig și pun repede mâna pe mincioc: nici nu apucă peștele să se-apropie bine de barcă și-l salt cu fulgi cu tot. E imens! Dupa trei zile de semi-gherlă să vezi un șalău de 60 cm pare ireal. Când să-i scoatem jigul din gură, surpriză: nici nu era înțepat, îl ținea doar între dinți. Ne bucurăm intens și continuăm și mai determinați periajul. Un lucru e clar: azi nu dăm gherlă!

Schimbăm nălucile, încercăm diverse prezentări și pare să nu mai găsim soluția. Doar pare, pentru că în scurt timp Ingineru’ mai atârnă unul, și-mi zice dezamăgit că nu e de măsură. Stai să vedem! Îl punem pe măsură și… are exact 40 de centimetri! Grozav. Nici nu ne doream mai mult 🙂

Ne mutăm mai jos și vine rândul meu să prind. Umflu trei bucăți consecutiv, din păcate unul este de 37 dar ceilalți doi sunt numai bine de 41cm fiecare. Deja cu patru pești în covată altfel vorbim. Îl iau pe inginer peste picior: haide, nu mai prinzi și tu? Și-mi dă replica așa cum nu se putea mai bine: pescuind invers, în spatele locului, arde un ‘cal’ ce-l estimăm spre 70 de centimetri.

E doar ora nouă și avem cinci pești, din care doi cu siguranță mari și care ne așteptăm să facă diferența. Ne poziționăm pentru a treia oară și mai luăm doi: al meu e mic și nu contează, al inginerului e de 46cm și e exact ce ne trebuie. Hotărâm să reluăm toată zona încă o dată cu speranța să mai culegem ceva dar efortul este zadarnic, niciun rezultat. E vremea prânzului, ne mutăm pe malul celălalt și în dreptul unui mal înalt, am din nou pește! Ne bucurăm degeaba, e biban. Mai încercăm în câteva puncte și vedem cu ziua se scurge. Avem șase pești și sperăm că la balotaj datorită peștilor mari vom putea devansa alte echipe.

Nu mai are însă nimeni șase pești și terminăm manșa pe locul 5, nesperat după catastrofele din antrenamente.

Cu 67 cm, ‘calul’ Inginerului este al doilea la captură după un dinozaur de 78 prins de echipa de pe primul loc.

A doua zi de concurs

Duminica ne așteaptă cu 0,5 grade celsius dar vânt ceva mai puțin aspru ca-n prima zi de concurs. Știm că toată lumea va căuta locurile mai puțin bătute în prima zi și cum noi la baraj am văzut că-n majoritatea timpului pe toată zona au fost maxim două-trei bărci ne așteptam ca de la start preferințele să se-ndrepte spre baraj. Așa și este: 18 din cele 20 de bărci care pleacă înaintea noastră o iau tare și hotărât la vale. Nu ne gândim să mergem unde am prins ieri din două motive: odată ca șansele să găsim locul liber sunt aproape nule, apoi după cât am ‘tăvălit’ zona sâmbătă nu credem să ma fiemare lucru acolo.

Inginerul are o propunere cu pragul de la Becker, ne punem de câteva ori pe el și nu avem nimic. Ne mutăm acum la sugestia mea pe malul de vis-a-vis de “varză” cu același rezultat. Ce ne facem? Hai iar spre baraj, poate nu mai găsim locul nostru liber dar descoperim ceva în zonă. Ajungem pe loc, tristețe: echipa Lungu / Moisescu e exact pe punctul cel mai bun. Ne punem la vreo sută de metri mai sus și ne-ncercăm norocul. Știm că suntem departe de zona bună așa că mă folosesc de firul de 8 livre să fac lanseuri foarte lungi, unele chiar și de peste cincizeci de metri. La un astfel de lanseu, apuc să întind bine firul și după primul ‘joc’ îmi și dă: înțep zdravăn, îl am. 57cm! Yuhuu. We’re in business again!

Ingineru’ nu se lasă mai prejos și ia și el unul mare: 54cm. Bun așa. Vrem să ne repoziționăm dar nu mai e loc; exact când să ridicăm ancora mai vine o echipă pe zonă și umple locul rămas de lângă călugăr. Încercăm prin exterior, nu e treabă și ne dăm seama că pierdem vremea. E deja ora 10 și știm că în ziua precedentă locul nu a mai produs după 10 așa că plecăm.

Insist să facem malul înalt de vis-a-vis unde prinsesem ieri bibanul și e o idee bună, în pragul de la mal mai găsesc un șalău de 47 cm. Nu-i rău, avem trei pești cu media la aproape 53 cm. Insistăm, mai prind un biban (fratele celui din ziua precedentă) și mai avem câteva trăsături neconcretizate. Hotărâm să plecăm, măsurăm cei trei pești și pornim să explorăm. Încercăm în pragul malului opus, nimic, gpsim un prag fain la apă mai adâncă, nimic, revenim pe malul drept și ne oprim în câteva locuri, nimic. Ridicăm ancora și ne ducem la varză, verificăm platoul – nimic.

Într-un final o luăm înspre platoul din stânga turnului de apă și ingineru’ prinde pe apă mică unul de 42. E perfect, avem patru, dar vedem că toată lumea prinde și e musai să mai prindem niște pești. Ne repoziționăm foarte activ și pescuim hiper motivați dar până la final nu mai reușim decât încă un 56cm inginerești și terminăm manșa cu cinci pești. Nu e prea grozav, dar măcar batem celelalte echipe cu 5 buc.datorită peștilor mari prinși. Suntem abia pe 12.

Dezamăgitor, mai ales că aproape toți contra-candidații noștri sunt în față. Cristi cu Csabi câștigă manșa, Doru cu Adi pe 4 și mulți din cei aflați în clasament pe lângă noi se regăsesc în primii zece. Vine și clasamentul general și – surpriză! Suntem pe 5 🙂 Jocul rezultatelor ne-a fost de această dată favorabil și cu excepția echipelor Cristi/Csabi și Doru/Adi care câștigă clar pe 1 și respectiv 2, de la locul 3 la locul 11 suntem toți pe doar cinci puncte-manșă!

Final de sezon

Clasamentul final al Campionatului Național de Spinning Neumarkt nu are surprize după ultima etapă: echipele participante la Campionatul Mondial se cunosc încă de la etapa a 3-a de la Bicaz, merituoșii câștigători din 2015 ce ne vor reprezenta în Irlanda sunt Andrei Sava / Robert Boanță și Eugen German / Petre German. Rezerve sunt Cristi Dragotă și Csaba Imreh cu rezultate foarte bune la ultimele două etape ce au șters nereușita de la Bicaz.

În ceea ce ne privește, se confirmă previzunile de dinainte de etapă și îl felicit pe Doru Someșan pentru locul 4, au fost mai buni, mai inspirați și mai ageri la finalurile de manșă. Ca sa sumarizez într-un titlu bombastic, finișul lor fabulos a tranșat lupta pentru locul 4 🙂 Tot în spirit de glumă, am constatat cu Ingineru’ că pe noi ne-ar fi avantajat un clasament al concursurilor după primele patru ore, fără calcule pot afirma cert c-am fi fost considerabil mai sus! Am fi putut termina și pe 6 însă, diferența față de echipa Torescu / Culea a ținut doar de balotajul punctelor manșă din ultimul concurs.

Per total suntem împăcați cu locul 5, s-ar fi putut poate și mai bine, cu sinceritate admit că după Bicaz speram și la locul 3, însă cu aproape zero antrenamente și doar patru participări nu știu dacă puteam emite mai multe pretenții. Așa cum am putut, am tras tare la fiecare etapă și am încercat să prindem cât mai mulți pești. Ne-am simțit bine și am apreciat clipele petrecute pe apă. Ne-am amuzat de momentele hazlii, fără doar și poate rămân multe ‘perle’ și pățanii memorabile după acest an.

La final de sezon aș dori să mulțumesc organizatorilor Campionatului, partenerilor din corpul de arbitri, sponsorilor și concurenților care aproape în totalitate au dat dovada de fair-play. Am văzut mulți pescari foarte buni și foarte pregătiți, concurenți tenace care au respectat competiția luând-o foarte în serios. A fost un an bun în care cel mai important lucru, zic eu, este progresul față de perioada precedentă și apropierea mai strânsă de ce se cere la un Campionat Mondial.

Calde mulțumiri colegilor din AFC pentru sprijinul pe care ni l-au oferit de-a lungul anului, Dan și Luci regretăm să nu vă fi avut cu noi la ultima etapă, multă sănătate Doctore și refacere grabnică, nu uita te rog că ‘vrednic este!’

Și la final un gând special pentru un om cu totul și cu totul deosebit: FANE BONDREA. Mulțumesc, inginere, pentru toate eforturile și sufletul pus în acest an: pentru cum ai pregătit barca, pentru cum ai rezolvat inginerește orice problemă tehnică, pentru cum ai gândit momentele de concurs, pentru secretele tehnice împărtășite, pentru orele petrecute pe telefon cu analize și discuții, pentru modestia și calmul tău ardelenesc, pentru simțul umorului “fo’rtie fain”, pentru înțelepciune și pentru că m-ai suportat ca și coleg de echipă un an întreg (ceea ce nu-i puțin lucru). A fost o reală plăcere să te am alături și nu-mi doresc decât să fim sănătoși să putem duce povestea asta mai departe!

Până la următoarea întâlnire cu pescuitul la răpitori, echipa AQUA vă mulțumește pentru fidelitatea cu care ne-ați urmărit și vă dorește fir întins în ieșirile pe apă!